NUshh…

un firav si dulce tremur imi atinge nemurirea,
caci in fata am poteca presarata cu minciuni,
sunetul suav si sobru ma doboara, cu privirea,
o copila ma fixeaza si imi spune rugaciuni.

zambetu de gheatza, totusi, se ridica in pustiuri,
inima mi-e arsa parca si se regaseste-n fum,
zecile de brate-ntinse, clipocitul unor guri,
au ajuns sa-mi fie calea ce ma rataceste-acum.

inima ti-o dau in picuri, gandurile le transpun,
printre mii de vorbe sterse regasite-n curcubee,
am fost mort caci tu esti vie, acum sunt…nu pot sa spun!
te-am iubit dar tu esti scrum…o frumoasa epopee!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: