Zambete ofilite

Se ofilesc grabitii ani trecand cascade-abrupte,
Caci ucigasul lor perfect ajunge sa uimeasca,
Ajunge sa inghete lacrimi, cu gust intens de iasca
Si lasa-n urma doar regretul iubirilor pierdute.

E negru pal in jur de-a pururi, cand pasii se unesc
Sub bolta grelelor carari batute de lumina,
Ce pun pe fetele sumare taciuni far’ de retina,
Caci triste’s diminetile cand ei, pierduti in jos privesc.

Prea monoton este tenebrul subsol de Bucuresti,
Ce parca uita calatorul in lipsa de culoare,
Cand zambetul deloc nu scoate bobocul sau, de floare,
Caci ne dorim zile mai bune… si lucruri nefiresti.

3 comentarii

  1. bella.iza14 said,

    octombrie 5, 2010 la 6:31 pm

    O poezie frumoasa si chiar am inteles-o…fellicitarile mele!!!

  2. septembrie 12, 2011 la 6:24 am

    Felicitari pentru site. Ati castigat un cititor.

  3. noiembrie 1, 2011 la 2:50 pm

    foarte frumoase versurile … felicitari foarte bun blogul


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: