Ultima strigare… ia-ma

ca un fir de gheata lama imi stopeaza lacrimarea,
raul camerei se pierde printre sutele de trepte.
rosul negurei adie, picurii imi seaca marea,
niciun cuget nu raspunde strigatelor prea inerte.

simt cum focul rosu-ngheatza in albastrul ce m-atinge,
albul cupei di-mprejuru-mi cade prada suferintei,
nestematele oglinzii se opresc etern, caci ninge.
un curaj din nebunie…plec din mediul fiintei!