Pana la porti


mi-am parasit esenta sa merg la inceputuri
in dimineata arsa sub bolta ta de foc,
sub semnul meu din umbra, cu zambet la mijloc
si-am intregit armata ascunsa dupa scuturi.

plecam cu pasi prea albi si greu pamanteniu
in marsul meu grabit, la capat sa ajung,
dar negru e tunelul si timpul mult prea lung
ca sa nu-mi uit trecutul ce se farama-n straniu!

sub pasii apasati ei plang si tot suspina
calauzindu-si calea spre omul de la porti
si-asteapta ca prin fapte sa fie trasi la sorti
caci de acum incolo voi arde in lumina!

3 comentarii

  1. rasarit said,

    februarie 21, 2008 la 6:39 pm

    acest stil! imi place acest stil! nu stiu de ce , dar ai o aprofunzime aparte in versuri. cu riscul de a ma repeta! cred ca ti-am zis asta de sute de ori, dar ma ucide! ma ucidee!! Bravo Cata`

  2. kally said,

    februarie 21, 2008 la 9:32 pm

    1. incearca sa nu mai ucizi fiinte nevinovate :)) oare cui pot sesiza acest delict?

    2. oda catre…. 😛 eh, las analiza pt persoanele mai in masura, amatoare de analize .. eu zic doar ca e cea mai reusita de pana acum… 🙂 … that’s not very good da’ se pupa …. cu cineva 😛

  3. aimoe said,

    februarie 21, 2008 la 11:41 pm

    multumesc frumos pentru pareri! sper ca viitoarea sa fie si mai buna ca aceasta !


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: