Pe covor

tunete de dor fierbinte,
zambete,
cand plang si simte
netezesc covorul aspru,
o sa levitez!
sihastru’
ma indruma spre poveste,
eu sunt cel fara de veste,
vata mea de cer e totul,
zaharul alinta potul!
visul mi-a suflat iar vantul,
uneori nu simt pamantul!
desi orb ma vad in cadru
uita-ma, covor prea tandru!

Un comentariu

  1. Maia said,

    februarie 3, 2008 la 1:16 pm

    si in sfarsit neintelesul si vesnicul ganditor Cata se joaca cu ale sale temeri si sentimente…un alt eu de-al tau, plin de aceleasi dileme si ganduri negre :))

    hai ca s-a maritat asteptarea…poeziile sunt ok, atat pt sufletul romantic si visator al lui Cata, dar si pentru neintelesul aimoe 😛


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: