Tu… spusa de mine

portretizandu-ti viata cu-o foaie si-un carbune
ai deslusit in alb conturul cenusiu
si ochii mei ti-au spus conflictele pe nume
caci tu esti tot acolo, cand eu n-o sa mai fiu.

analizezi in fapte pe cei ce-ti stau in jur
si crezi ca-i intelegi, ca poti sa ai dreptate.
as vrea sa vezi cum eu am reusit sa fur
interpretari opuse prin zambete si fapte.

esti poate ca si mine, pierduta-n inteles,
in marea de actori si masti ce ne compun,
dar plaja ta e altfel, caci mergi acolo des
si sper ca n-o sa uiti minciunile ce-ti spun.

4 comentarii

  1. Maia said,

    ianuarie 24, 2008 la 6:08 pm

    data viitoare cand ii promiti fetei poezie cu dedicatie, incearca sa fie personalizata :))

    abia ultimele versuri o reprezinta intru-totul.puteai sa scrii totusi despre privirle ucigatoare pe care ti le arunca atunci cand discutati =))

  2. aimoe said,

    ianuarie 24, 2008 la 8:56 pm

    cred ca in curand nu voi mai scrie nimic adresat cuiva, ca sa nu se simta nepersonalizat :))

  3. Maia said,

    ianuarie 24, 2008 la 10:53 pm

    da, si asta e o solutie.asa nu se mai isca discutii, interpretari si toata lumea e fericita cu ignoranta din jur, intrebandu-se ce vrei tu sa zici prin „divide et impera” :))

  4. rasarit said,

    ianuarie 28, 2008 la 11:09 am

    remarc un spirit arghezian. Imi place poezia.
    Modelul in care iti aranjezi minciunile pe pagina. Urmeaza sa vada ea…


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: