Muguri de tablou

asculta cum, sub cruda ta lumina, visez la stele fara de noroc,
priveste cum, firavul meu rasunet, strapunge negrul zid ce ma-ngradeste
de alergat as fi-alergat, tot nemiscat, crezand ca poate-asa o sa mai prind vrun loc
si plang cu praf atunci cand rad si rad… caci, fara urma, misterul meu orbeste.

pe pozitivele masuri, cu drag, le-am crosetat amestecand cuvinte
si cantecul miscarilor plapande… le percepeam lipsite de ecou,
in locuri regasite parca, cu flori de cer mult colorate si colturi fara minte,
mi-au intregit imaginea de lume mult prea pura si au sadit iubirea mea in muguri de tablou.

3 comentarii

  1. maia1986 said,

    ianuarie 24, 2008 la 2:43 am

    imi place mult imaginea „florilor de cer” si a „colturilor fara minte”…imi place cum ai continuat si terminat poezia.se cerea terminata 😛

  2. aimoe said,

    ianuarie 24, 2008 la 1:09 pm

    da stiu ca se cerea terminata, insa nu imi place de foarte multe ori sa revin asupre celor scrise anterior. prefer sa scriu ceva de la inceput decat sa revin asupra unui lucru deja scris ;))

  3. Maia said,

    ianuarie 24, 2008 la 3:04 pm

    dar nu e vina ta ca nu ai terminat-o stunci.mai bine mai tarziu, decat niciodata!

    era prea frumos inceputul ca sa nu aiba si un sfarsit pe masura…mai bine aici, pe blog, decat intr-un fisier de-al meu 🙂


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: