Urme in noroi

e albul meu prea gri ascuns dupa betoane
caci dup-acei soldati se lasa numai gerul
o alta batalie sa duc acum, ma doare
si nici pantofii mei nu vor s-o mai indure.
cand au plecat sub soare ei au uitat sa spuna
ca praful il iubesc ca pe un tot intreg
si s-au pierdut in bitum ca sa refaca scena
din actul meu de teatru trait mai zi de zi.
incununam grandoarea superbului moment
cand m-afundam in tine sa nu stii cine’s eu
caci sunt strain orasului, desi tot mai mereu prin el
pantofii mei sunt plini de urmele din tine.
nu pot sa iti iubesc nici forma, nici culoarea
desi te adoram cand ma gaseam copil
in gingasia ta, acolo m-am format actor cu calitate
si imi ascund iar rolul fara de sentimente
cand perioada asta pe masca ta tot calc!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: