Si uit

si uit… ca ma uit,
ma dedublez, ma tin aproape,
e noapte
si dimineata zorilor ce stau sa crape…
si te-am uitat
si te tot uit,
un ego rece il ascult…
e mut mai mult…
si uit…
ce masca am purtat mai ieri,
nu stiu daca pe dupa Stix
sunt cerberi,
o luntre fara de cosac
si bani,
un viitor batut in pas,
centura fara dani.
si uit…
ca n-avem stele pline de noroc
ci doar idei,
in sfera noastra plina de banal
incatusate chei,
o lacrima scurg din a ta privire,
nod fara fir
si dintr-un ultim bun ramas
doar elixir…
sa uit…

9 comentarii

  1. maia1986 said,

    ianuarie 17, 2008 la 2:53 am

    nu trebuie sa uiti…amintirile odata filtrate prin sfera timpului pot fi minunate doar pentru ca sunt :))

  2. aimoe said,

    ianuarie 17, 2008 la 2:58 am

    eu spun ca sunt mai frumoase amintirile uitate pe care le poti regasi apoi… sunt mult mai dulci si probabil la fel de minunate ca si cele de care pomenesti tu 😉

  3. rasarit said,

    ianuarie 17, 2008 la 10:54 am

    eu le numesc nimicuri scumpe. Am gasit termenul pe la Vlahuta. ca si cand ai lasa o flare intr-o carte si ai gasi-o dupa multi ani…. extraordinar sentimentul. R.

  4. aimoe said,

    ianuarie 17, 2008 la 11:03 am

    da, se prea poate. numai ca floarea ta prezinta o imagine turtita, chiar compresata, a unui astfel de sentiment. e foarte placut sa ajungi la un moment dat in fata unui deja vu si ,in toata necunostinta ta, sa te minunezi de grandoarea acestui eveniment. sunt multe lucruri marunte care ne fac fericiti si cele mai multe dintre ele sunt exprimate prin mici enigme. portite catre taramuri vechi, demult colindate, care ne induc o stare de binedispunere.

  5. rasarit said,

    ianuarie 17, 2008 la 11:42 am

    drumurile vechi.. sunt foarte multe lucruri care ne induc intr-o stare de binedispunere. nu neaparat referitor la iubire. Spre exemplu eu am o pereche de pantofi la care am tinut enorm. I-am gasit in urma cu o vreme intr-un sertar. Aproape ca mi-a venit sa plang.
    In alta directie, uitandu-ma pe harta romaniei, vad doar nume de locuri unde am fost impreuna cu ea si starea aceea e putin chinuitoare. Imagini ce-am uitat.
    versuri gasite prin caiete, semnate la vremea respectiva. Extemporale si tot felul de Mosi Craciuni. Ca si cand mereu m-as intoarce , mereu as fi acolo. mereu

  6. aimoe said,

    ianuarie 17, 2008 la 12:41 pm

    da… cunosc sentimentul! si eu dadeam de un caiet mai vechi cu niste insemnari pana mai acum cateva luni, iar acum, cand il caut, nu il mai gasesc! sa vezi ce bucurie o sa fie pe capul meu cand il voi intalni din nou :))

  7. maia1986 said,

    ianuarie 17, 2008 la 2:27 pm

    amintirile sunt mai frumoase cand ai cui sa le impartasesti…csnd iti amintesti de unul singur, ramane un zambet pe buze, cand le impartasesti, razi cu toata inima :p

  8. aimoe said,

    ianuarie 17, 2008 la 3:38 pm

    nu e tot timpul bine sa razi cu toata lumea… poate de toata lumea ( e mult mai distractiv =)) )

  9. maia1986 said,

    ianuarie 17, 2008 la 9:25 pm

    poate…ca doar iti place mereu sa razi, dar stii bine ca e bine sa iti impartasesti cu cineva ideile, visele si amintirile…

    noi am mai facut schimb de idei si cred ca a fost mai amuzant asa…


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: