Drum dupa noroc

mii de lucruri ma-nfioara
cand ochii ii inchid,
cand merg pe-acesti soldati cazuti,
printre lumini pustii,
patonfii reci sunt tari ca tine,
cand gheata o-ntalnesc,
cuvintele ma tot imbata
si narile-mi ingheata.
am prins cararea unui gand,
i-am insotit culoare,
mi-am renegat pulsul de stea
ca drumul sa-l incurc,
n-am sa-mi intorc trupul cazut
cu fata la vedere
si n-am sa uit ca am plecat
de-acolo din nimic.
in spate n-am sa vad argintul
si inegal ma tot opresc,
am argument la tot ce este,
ce-a fost, ce va urma!
am multi de 10 norocosi…
nu ma uita!

Un comentariu

  1. Maia said,

    ianuarie 11, 2008 la 1:19 am

    vei sfarsi prin a-ti uita originile, natura si visele…toti facem asta intr-un final pentru ca evoluam…vor imbraca alte forme, alte idei…vei fi un alt eu,… un alt aimoe!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: