Te…

te vreau pe drumul meu alaturi,
magnolia din jur ma uita,
parfumul fin, in plin picaj, ma prea incanta,
iar zborul meu, firav si tandru, tre sa-l induri.

teluric sentiment ma-ncearca,
vreau sa m-atinga neatinsul,
cand te rotesti, iti deslusesc intreg cuprinsul
si lacrimi blande, dintre nori, ne cearta parca.

te caut prins de multe ceasuri
sa ne topim intr-un sarut,
covorul firelor s-alinta… de mult te-a vrut!
si nemurirea s-o traim, lipsiti de vorbe si masuri.

2 comentarii

  1. Maia said,

    ianuarie 6, 2008 la 6:06 am

    presupun ca si asta este una din cele vechi, din perioda renasterii tale…sunt frumoase magnoliile, poate prea frumoase pentru lumea de care ne inconjuram

  2. aimoe said,

    ianuarie 6, 2008 la 11:10 am

    da, asa este. este una din cele de anul trecut, din anul in care am renascut :>


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: