Potop sub nori

vant puternic. directii naucitoare si fara de sens. pamant lovit incontinuu de sute de mii de bombe minuscule. toate armele artileriei impotriva sa. si cand te gandesti ca totul a inceput atat de linistit, de melancolic si plin e iubire…

ei coborau incet, exprimand iubire si lasand in urma lor momentele de geata. acum se intrupau intr-un dezghet total, in clipe fierbinti, intr-un viitor argilos si mult prea colorat. probabil tot avantul lor, tot acest dans melodic, il folosesc in semn de recunoastere al soldatilor demult cazuti. al fratilor lor, putini mai mari, care au purificat fiecare urma de namol, fiecare colt de gri, fiecare cuget uitat de vreme. un ultim act de invocare la sfarsitul unei perioade, inceputul unui an.

au fost ultimele momente de liniste, caci fara de glas, dansul lor, gratia de alta data, s-a transformat in fuga. intr-o goana continua dupa fiecare spatiu gol. o lupta fara ideal, mai mult un act de sinucidere premeditat. probabil au asteptat indelung acest pas, aceasta poarta prin care sa populeze din nou intreg cuprinsul si sa il transforme in imparatia lor. sa-l cucereasca fara motiv ca mai apoi sa il paraseasca, lasandu-l intr-un peisaj morbid si debusolant. un ultim asediu intr-o cetate lipsita de aparare.

stau si ma intreb cat vor mai sta printre noi soldatii? cum ne vor lasa in urma…?

sper ca macar de data acesta sederea lor sa fie pasnica si indelungata, iar la plecare sa ne sarute de ramas bun!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: