Un an… o scena

anul care tocmai a trecut pot spune ca l-am iubit in mod special. a fost anul in care am visat in realitate si realitatea era de fapt chiar visul meu. au fost momente pline de incordare, pline de rasfat, care au reusit sa dea o alta culoare perspectivelor mele. am invatat ca tot in jurul tau e fals si ca oricat de multa puritate ai incerca sa le oferi celor din jur va sfarsi si ea in acelasi cor al falsitatii. isi va pierde esenta usor, usor in spatele unor actori desavarsiti.

fiecare isi joaca rolul sau, mai bine, mai rau sau chiar mai multe deodata. eu sigur joc mai multe, fiindca teatrul viselor mele e liber, fara nicio limita. este teatrul in care scena nu-mi poate ingradi accesul la spectatori. este locul in care ma pot desfasura in voie si in care imi pot antrena arbitrul. mai toti avem unul, mai cinstit, mai putin cinstit, care primeste mita si care plagiaza deciziilor altor arbitri. dar e alegerea fiecaruia de a fi slab cu sau fara de inger.

eu am decis sa invat din toti pasii mei care tocmai au trecut. am pus totul intr-o balanta si nu m-am putut decide daca binele sau raul a primat, asa ca le-am luat pe toate ca atare. am ajuns sa fiu raspunzator pentru fiecare gest in parte pe care il fac, pentru fiecare privire aruncata intr-un moment nepotrivit, pentru orice sunet soptit melodios printre buze. acum nu cred ca ma mai pot uimi cu ceva si cu siguranta stiu care imi sunt tintele viitoare. cararea mea nu mai vegheaza drumuri paralele. a ajuns sa le loveasca tangential sau chiar sa se identifice cu unele dintre acestea. drumul pe care l-am ales nu este in niciun caz cel mai usor. el va fi presarat cu multe cioburi si pietre neslefuite, dar succesul va fi incununat de grandoare. prin el voi putea sa arat ca visul meu, nebun si inocent, iluzoriu si fara prea multi sorti de izbanda, va deveni realitate. increderea pe care o am in mine se va indrepta impotriva celor ce nu mi-au dat crezare si probabil aroganta mea nu va avea limite in acele momente.

pana atunci insa mai sunt cativa pasi de alergat si unele mici roluri de pus in scena. mai este un an la inceput de drum si o multime de asteptari care il ingradesc. mai este un scenariu gata terminat ce isi asteapta interpretarea….

la multi ani 2008… capat de drum inceput la fereastra!

promit ca pe scena ta voi fi mai bun!

Un comentariu

  1. Maia said,

    ianuarie 22, 2008 la 8:03 am

    Asculta cum, sub cruda ta lumina, visez la stele fara de noroc…
    Priveste cum, firavul meu rasunet, strapunge negrul zid ce ma-ngradeste…
    De alergat as fi-alergat, tot nemiscat, crezand ca poate o sa mai prind vrun loc…
    Si plang cu praf atunci cand rad si rad caci, fara urma, misterul meu orbeste…

    le-am regasit in speranta ca vei face ceva cu si din ele…


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: