Visatoare…

deslusind un fir de ceatza din eterna stralucire
imi dozez eternul tremur, caci nu stiu de unde vii
sutele de trepte rupte, obrajorii rozalii,
te-ntrupesc in unde drepte si creaz-a ta orbire.

capul limpede, in soapta, te tradeaza in simtire,
glasul dulce, in surdina se opreste-n ceas si tace
gandurile unor gesturi au trecut de mult in pace,
ritmul frunzelor de cad sunt doar lacrimi de iubire.

visul tau ma infioara, caci i-etern dintotdeauna
prisma gesturilor tale iti dozeaza existentza
din portocaliu si negru vrei sa-mi spui ca-ti tragi esentza,
raul meu din ploi de iarna curge limpede ca luna.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: