Zambet sters

pe greul genelor atarna din nou o zi fara de glas,

un soare fara dinti si palid incununeaza cerul,

un curcubeu pictat in gri, de bun ramas…

si nasul meu lipit de geam sa certe gerul.

cad picuri mari, fara oprire, ca sa-ntregeasca praful,

privesc perdeaua ce-o descriu si nu-ncetez sa sper,

as vrea sa fiu un fir de roua, lucind firav ca strasul

cand zambetul imi este rece, pierzandu-se-n eter .

sa uit as vrea ca stiu sa rad, cum nimeni nu o face

cand soarele pe buze-mi piere si-ar vrea sa-l luminez,

in jurul meu perdeaua-mi spune ca sunt pe timp de pace,

cu umbra mea o sa te las caci sters iar radiez…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: