Stiu…

iubirii noastre-am faurit altar in focul pasiunii
ca vorbele sa ni le cante, in ritm alert, firavul cord
si cu scantei in porti de suflet, ne-mbujoram ca junii
ce pierd carari prea prafuite, in parcuri, deacord.

in brate unul, amandoi, ne oglindeam destinul
pe spate, fara cer cu stele, ci doar tavan pustiu
si incercam in noaptea alba, dansand, sa facem plinul
cu vorbe dulci ca sa-ti inece amarul care-l stiu,

iubito !

2 Comentarii

  1. maia a zis,

    iulie 24, 2008 la 4:39 pm

    da, adevarul este ca iubirea noastra este unica si amandoi avem grija de ea!mi-ai facut pofta de scris, probabil o sa revin si eu la activitati dragi mie ;;)

  2. rasarit a zis,

    septembrie 4, 2008 la 11:52 am

    se simte lipsa voastra! dar cu totii uitam!


Posteaza un comentariu