Urme de sare

in crudul tau parfum excentric am ars fidel, in tremur
si buzele-mi parca gemeau calcate de fiori
caci amorteau firav sub suflu-ti, ca de viori,
ce ma-ncorda, in mute spasme, pe la femur.

ca un inel cu multe noduri te-nconjuram, cu tact,
cand imi slabeam din incordare prea inervata mana,
sub zambete, la colt de ochi, tot mineral se-aduna
gingasele urme de sare, stropind intensul act.

6 Comentarii

  1. lumi a zis,

    martie 24, 2008 la 10:45 am

    lacrimile sunt de multe ori de fericire, dar sunt momente in care in ciuda frumusetii actului in sine, raman lacrimi de neputinta…poate va veni si momentul in care vor prima primele si iubirea va fi “intacta” :P

  2. aimoe a zis,

    martie 24, 2008 la 11:15 am

    probabil… insa in poezia mea nu e vorba de nicio neputinta !

  3. lumi a zis,

    martie 24, 2008 la 11:11 pm

    poeziile tale se vor a fi perfecte in liniile pe care le traseaza descrierile tale, dar nu e nimic perfect in lumea asta!
    oricine dintre noi simte la un moment dat neputinta…

  4. ayame a zis,

    iunie 25, 2008 la 10:21 pm

    am simtit fiori in timp ce citeam poezia, parca mi se nasteau imagini si sentimente in mine si-n jurul meu

  5. aimoe a zis,

    iunie 26, 2008 la 10:29 am

    multumesc pentru cuvinte… o sa mai postez in curand ceva ca am cam lenevit in ultima vreme ;) )

  6. maia1986 a zis,

    iunie 27, 2008 la 1:21 pm

    te felicit, Cata! se pare ca poeziile tale trezesc in persoane trairi si sentimente!mult spor la scris in continuare :p


Posteaza un comentariu