Urme de sare

in crudul tau parfum excentric am ars fidel, in tremur
si buzele-mi parca gemeau calcate de fiori
caci amorteau firav sub suflu-ti, ca de viori,
ce ma-ncorda, in mute spasme, pe la femur.

ca un inel cu multe noduri te-nconjuram, cu tact,
cand imi slabeam din incordare prea inervata mana,
sub zambete, la colt de ochi, tot mineral se-aduna
gingasele urme de sare, stropind intensul act.

Unde

unde sunt fluturii ce-au fost imuni la tandrul tau polen
unde sunt eu cand stau si trec increzator in stele
unde erau acele ganduri cand ne-ascundeam de gen
unde e vantul ce-mi sufla in plete ca prin vele ?

unde esti tu cand eu ma pierd, busola sau compas
unde e harta mea cu rauri in puncte erogene
unde e mana mea cand bluza-ti nu stiu unde-a ramas
unde sunt clipele in care pierdeam in tine gene ?

unde… ?

Negru amar

de praf e plin umarul meu si ingerul ce-l port pe el
cand vant granulic imi tot umple in goluri de habar
si lacrimi, rauri, imi tot curg, etern zadar !
caci in eter am levitat, fara de zel.

in negura de ceas si pulberi am ingropat cuvantul
si am zdrobit cu gesturi crude al tau dezinteres
ce m-a facut sa ma revolt, nevralgic interes !
asa ca vreau sa iti vorbesc de-acum, ca si mormantul !