stropind si ultimul suras cu fantezii desarte,
ce lasa buzelor petale unite in boboc,
ma cufundam, pierdut pe spate, printre esarfe
ce ma tinteau sub pasi marunti si rece toc.
pictam tavanul meu pe trupu-ti, cu albe stalactite
si sub efortul timpuriu uitam in urma ceasul
ce ne unea in multe practici, de legi oprite,
si sfere parca inegale, ca si compasul.
