mi-am parasit esenta sa merg la inceputuri
in dimineata arsa sub bolta ta de foc,
sub semnul meu din umbra, cu zambet la mijloc
si-am intregit armata ascunsa dupa scuturi.
plecam cu pasi prea albi si greu pamanteniu
in marsul meu grabit, la capat sa ajung,
dar negru e tunelul si timpul mult prea lung
ca sa nu-mi uit trecutul ce se farama-n straniu!
sub pasii apasati ei plang si tot suspina
calauzindu-si calea spre omul de la porti
si-asteapta ca prin fapte sa fie trasi la sorti
caci de acum incolo voi arde in lumina!
rasarit a zis,
februarie 21, 2008 la 6:39 pm
acest stil! imi place acest stil! nu stiu de ce , dar ai o aprofunzime aparte in versuri. cu riscul de a ma repeta! cred ca ti-am zis asta de sute de ori, dar ma ucide! ma ucidee!! Bravo Cata`
kally a zis,
februarie 21, 2008 la 9:32 pm
1. incearca sa nu mai ucizi fiinte nevinovate
) oare cui pot sesiza acest delict?
2. oda catre….
eh, las analiza pt persoanele mai in masura, amatoare de analize .. eu zic doar ca e cea mai reusita de pana acum… 
… that’s not very good da’ se pupa …. cu cineva 
aimoe a zis,
februarie 21, 2008 la 11:41 pm
multumesc frumos pentru pareri! sper ca viitoarea sa fie si mai buna ca aceasta !