tunete de dor fierbinte,
zambete,
cand plang si simte
netezesc covorul aspru,
o sa levitez!
sihastru’
ma indruma spre poveste,
eu sunt cel fara de veste,
vata mea de cer e totul,
zaharul alinta potul!
visul mi-a suflat iar vantul,
uneori nu simt pamantul!
desi orb ma vad in cadru
uita-ma, covor prea tandru!
Pe covor
februarie 3, 2008 la 3:10 am (Poezii)
Tags: cer, covor, dor, orb, poveste, sihastru, tandru, tunete, vata
Maia a zis,
februarie 3, 2008 la 1:16 pm
si in sfarsit neintelesul si vesnicul ganditor Cata se joaca cu ale sale temeri si sentimente…un alt eu de-al tau, plin de aceleasi dileme si ganduri negre
)
hai ca s-a maritat asteptarea…poeziile sunt ok, atat pt sufletul romantic si visator al lui Cata, dar si pentru neintelesul aimoe