Scris printre randuri

totul se petrece mult mai usor. noi suntem mult mai nepasatori si mai rupti de tot ce inseamna cotidian. nu ne dam seama poate de durerea celor ce au stat pe langa ei. nu luam in seama cat de mult planset e in inima lor si poate nici momentele de disperare pe care le traiesc. suntem foarte nepasatori tocmai din prisma faptului ca nu am avut niciodata prilejul sa le vorbim sau sa le cunoastem felul de-a fi. pentru noi sunt doar niste imagini puse pe sticla, niste intamplari tot mai des petrecute in ultima vreme si care parca nu se mai termina.

in aceste zile, cam tot ce mi-a inconjurat existenta a fost imaginea unui adolescent ucis intr-un mod brutal in miez de noapte.  nu este ultimul si probabil nici primul insa imaginea sa nu mi-o pot scoate din cap. zeci, daca nu sute, de prieteni il plang, rudele traiesc cu disperare aceste clipe de agonie si tot ceea ce inseamna comunitate locala este de-a dreptul socata. nu a fost un necunoscut pentru cei din zona si implicit nici pentru mine. a fost poate una din putinele persoane care stia sa ii respecte pe cei din jur, indiferent de situatia si care in mod sigur se facea placut prin felul sau de-a fi.

azi este ultima lui zi pe acest pamant crud si necrutator.  s-a dovedit inca odata ca nimic nu este cum ar trebui sa fie si mai ales ca viata nu e niciodata dreapta. sigur nu va fi uitat prea curand si va mai fi plans multa vreme. in speranta ca se va face lumina si in acest caz astept sa vad care va fi verdictul dreptatii !

daca unii sarbatoresc azi iubirea trupeasca si efemera, el sigur va sarbatori, acolo unde este, dragostea necontenita si perena  caci fiecare dintre cunoscuti nu vor inceta sa i-o arate niciodata!

odihneste-te in pace prietene… de acum esti intr-o lume mult mai buna !