Tu… spusa de mine

portretizandu-ti viata cu-o foaie si-un carbune
ai deslusit in alb conturul cenusiu
si ochii mei ti-au spus conflictele pe nume
caci tu esti tot acolo, cand eu n-o sa mai fiu.

analizezi in fapte pe cei ce-ti stau in jur
si crezi ca-i intelegi, ca poti sa ai dreptate.
as vrea sa vezi cum eu am reusit sa fur
interpretari opuse prin zambete si fapte.

esti poate ca si mine, pierduta-n inteles,
in marea de actori si masti ce ne compun,
dar plaja ta e altfel, caci mergi acolo des
si sper ca n-o sa uiti minciunile ce-ti spun.

Muguri de tablou

asculta cum, sub cruda ta lumina, visez la stele fara de noroc,
priveste cum, firavul meu rasunet, strapunge negrul zid ce ma-ngradeste
de alergat as fi-alergat, tot nemiscat, crezand ca poate-asa o sa mai prind vrun loc
si plang cu praf atunci cand rad si rad… caci, fara urma, misterul meu orbeste.

pe pozitivele masuri, cu drag, le-am crosetat amestecand cuvinte
si cantecul miscarilor plapande… le percepeam lipsite de ecou,
in locuri regasite parca, cu flori de cer mult colorate si colturi fara minte,
mi-au intregit imaginea de lume mult prea pura si au sadit iubirea mea in muguri de tablou.