Scris printre randuri

de acolo pot spune ca mi-am hranit eu visurile si nu am incetat sa sper niciun moment. am prins incredere in tot ce insemn eu si m-au prins ideile la fiecare treapta urcata. la fiecare treapta a vietii, cu fiecare caramida pe care am pus-o la temelia viitorului meu. am investit in mine asa cum nimeni nu a facut-o niciodata si m-am lasat de multe ori prada dorintei. in nebuna mea sete de afirmare am decis sa matur tot ce imi poate ingreuna urcusul, caci anevoios a fost oricum inca de la inceput. in tot acest traseu v-am intanit pe voi, acei copii plin de idei, de vise si aspiratii, pe care le-ati parasit imediat ce v-ati gasit remunerati. pentru unii dintre voi ma bucur, caci poate asta va este dat de sus, insa pentru o alta parte, pentru acei in ochii carora vedeam scantei si bucurie, pot spune cu regret ca simt un gust amar. mi-ar fi placut sa mergem cap la cap pe aceasta cale si sa ne bucuram impreuna de reusite. si… si chiar de neprevazutele alunecari. ar fi fost frumos sa privim lumea de pe acoperisul ei, in timp ce ne traiam implinirea. pacat insa! drumurile s-au despartit si-acum cutreieram pe cai paralele. pe cai pe care tangential le cunoastem, insa al caror traseu nu cred ca il mai putem innoda.

va veni o vreme cand intamplator ne vom intalni in orasul plin de aglomerari si ambuteiaje. probabil ne vom opri la o cafea si voi asculta plin de interes, foaia voastra de parcurs. as vrea sa ma puteti minuna cu scurte pasaje si poduri pasagere, iar bucuria sa mi-o-mpartasiti curgand. o sa uitam ne neputinte si regrete si-ntr-un final vom spune din nou ramas bun!

sper sa va mearga bine pe calea ce-ati ales !