Si uit

si uit… ca ma uit,
ma dedublez, ma tin aproape,
e noapte
si dimineata zorilor ce stau sa crape…
si te-am uitat
si te tot uit,
un ego rece il ascult…
e mut mai mult…
si uit…
ce masca am purtat mai ieri,
nu stiu daca pe dupa Stix
sunt cerberi,
o luntre fara de cosac
si bani,
un viitor batut in pas,
centura fara dani.
si uit…
ca n-avem stele pline de noroc
ci doar idei,
in sfera noastra plina de banal
incatusate chei,
o lacrima scurg din a ta privire,
nod fara fir
si dintr-un ultim bun ramas
doar elixir…
sa uit…

9 Comentarii

  1. maia1986 a zis,

    ianuarie 17, 2008 at 2:53 am

    nu trebuie sa uiti…amintirile odata filtrate prin sfera timpului pot fi minunate doar pentru ca sunt :))

  2. aimoe a zis,

    ianuarie 17, 2008 at 2:58 am

    eu spun ca sunt mai frumoase amintirile uitate pe care le poti regasi apoi… sunt mult mai dulci si probabil la fel de minunate ca si cele de care pomenesti tu ;)

  3. rasarit a zis,

    ianuarie 17, 2008 at 10:54 am

    eu le numesc nimicuri scumpe. Am gasit termenul pe la Vlahuta. ca si cand ai lasa o flare intr-o carte si ai gasi-o dupa multi ani…. extraordinar sentimentul. R.

  4. aimoe a zis,

    ianuarie 17, 2008 at 11:03 am

    da, se prea poate. numai ca floarea ta prezinta o imagine turtita, chiar compresata, a unui astfel de sentiment. e foarte placut sa ajungi la un moment dat in fata unui deja vu si ,in toata necunostinta ta, sa te minunezi de grandoarea acestui eveniment. sunt multe lucruri marunte care ne fac fericiti si cele mai multe dintre ele sunt exprimate prin mici enigme. portite catre taramuri vechi, demult colindate, care ne induc o stare de binedispunere.

  5. rasarit a zis,

    ianuarie 17, 2008 at 11:42 am

    drumurile vechi.. sunt foarte multe lucruri care ne induc intr-o stare de binedispunere. nu neaparat referitor la iubire. Spre exemplu eu am o pereche de pantofi la care am tinut enorm. I-am gasit in urma cu o vreme intr-un sertar. Aproape ca mi-a venit sa plang.
    In alta directie, uitandu-ma pe harta romaniei, vad doar nume de locuri unde am fost impreuna cu ea si starea aceea e putin chinuitoare. Imagini ce-am uitat.
    versuri gasite prin caiete, semnate la vremea respectiva. Extemporale si tot felul de Mosi Craciuni. Ca si cand mereu m-as intoarce , mereu as fi acolo. mereu

  6. aimoe a zis,

    ianuarie 17, 2008 at 12:41 pm

    da… cunosc sentimentul! si eu dadeam de un caiet mai vechi cu niste insemnari pana mai acum cateva luni, iar acum, cand il caut, nu il mai gasesc! sa vezi ce bucurie o sa fie pe capul meu cand il voi intalni din nou :))

  7. maia1986 a zis,

    ianuarie 17, 2008 at 2:27 pm

    amintirile sunt mai frumoase cand ai cui sa le impartasesti…csnd iti amintesti de unul singur, ramane un zambet pe buze, cand le impartasesti, razi cu toata inima :p

  8. aimoe a zis,

    ianuarie 17, 2008 at 3:38 pm

    nu e tot timpul bine sa razi cu toata lumea… poate de toata lumea ( e mult mai distractiv =)) )

  9. maia1986 a zis,

    ianuarie 17, 2008 at 9:25 pm

    poate…ca doar iti place mereu sa razi, dar stii bine ca e bine sa iti impartasesti cu cineva ideile, visele si amintirile…

    noi am mai facut schimb de idei si cred ca a fost mai amuzant asa…

Posteaza un comentariu