Nor de zece

iti simt limba fiebinte,
te simt cum tremuri toata,
inima ta copila
refuza sa mai bata!
te pierzi in gesturi tandre,
ma prinzi in ziduri fine,
parul tau se rasfira
in mana care-l tine.
ghetarul mainii mele
in focul tau s-aprinde,
dorinta fara glas
o simt cum ma cuprinde,
un murmur mut observ,
ma strangi,
putin ma doare,
iti place dar m-opresti,
refuzi orice-ncercare!
nu vrei sa spargi nivelul,
sa treci de norul noua
tu decizi daca azi,
sau maine o sa ploua.

Si uit

si uit… ca ma uit,
ma dedublez, ma tin aproape,
e noapte
si dimineata zorilor ce stau sa crape…
si te-am uitat
si te tot uit,
un ego rece il ascult…
e mut mai mult…
si uit…
ce masca am purtat mai ieri,
nu stiu daca pe dupa Stix
sunt cerberi,
o luntre fara de cosac
si bani,
un viitor batut in pas,
centura fara dani.
si uit…
ca n-avem stele pline de noroc
ci doar idei,
in sfera noastra plina de banal
incatusate chei,
o lacrima scurg din a ta privire,
nod fara fir
si dintr-un ultim bun ramas
doar elixir…
sa uit…