tac… si pasesc usor,
e noapte, timpul trece!
te simt cum sufli-n spate, cand treptele cobor,
ajuns in fatza usii nu stiu ce se petrece.
tac… si stropesc lumina,
ating plapande chei,
fragmente fara voie surprinde-acum retina
imbujorand culoarea pe sub rochia ei.
tac… si-ti aud iar vocea,
in camera rasuna,
se-mbina iar cu glasul pisicii ce torcea
ca sa-mi opreasca suflul, caci fulgera, nu tuna.
tac… si ma las pe spate,
tu, tot pe pat, deasupra
ma-nmoi ca sa inghet, in valuri fara ape
trairi fara de pas, caci ti-am cazut asupra…
maia1986 a zis,
ianuarie 15, 2008 la 9:55 pm
nu te reprezinta tacerea…tie iti plac cuvintele, faptele, zambetele!
aimoe a zis,
ianuarie 15, 2008 la 11:12 pm
imi plac astea, dar stii bine ca si tacerea. sunt unele momente in care nu scot niciun sunet si ii cam sperii pe cei din jur
)
Maia a zis,
ianuarie 16, 2008 la 1:03 am
da, stiu foarte bine asta, dar sunt alte chestii care misca pentru tine =)) sper ca nu am fost rautacioasa la aceasta dezvaluire
sunt momente in care taci, dar ai o fata destul de expresiva ca sa isi dea lumea seama ca esti cam plouat
)