Logodna spre sfarsit

se regasesc in lacrimi si gropi de fericire
momentele traite pe doi obraji ca vinul
fierbinte-i e privirea cand cercul din amiaza
pe deget si l-a pus
aluneca prea tandru logodna s-o inghete
si sa-si insele firea cu pasi nemarginiti
cu pasi ce dau sa fuga iubirea sa-si ascunda
de curiosii ochi ai celor ce petrec
el stie ce-i in urma caci fericit adoarme
in amintirea sa momentul ce-a trait
acum presara vocea cu spini fara catare
si ce va fi va fi un viitor angelic
a smuls doar flori prea crude in gerul de tarziu
si-l doare ignoranta cand soarele tot cade
priveste doar un ceas cum steaua lui dispare
si cum norocul lui l-ajunge spre sfarsit

6 Comentarii

  1. Maia a zis,

    ianuarie 10, 2008 at 12:56 am

    ma bucur ca ai reusit sa continui poezia in nota in care ai inceput-o…preferam ceva mai macabru, dar sa zicem ca este doar un sfarsit deschis!ca sa parafrazez pe cineva “bravo!”

  2. aimoe a zis,

    ianuarie 10, 2008 at 12:58 am

    multumesc frumos… nu pot spune ca m-am chinuit foarte tare sa ii pastrez aceeasi esenta :”>

  3. rasarit a zis,

    ianuarie 11, 2008 at 10:45 am

    prea mult sirop. prea multe dulcegarii, cred ca ai simtit si tu asta. e bine daca vrei sa daruiesti versurile de 14 februarie sau de 8 martie pentru ca doamnele adora astfel de dulceturi. exact ca la mine cu plansul. Razvan!

  4. aimoe a zis,

    ianuarie 11, 2008 at 11:01 am

    da sunt cateva bombonele pe acolo. nu foarte multe! oricum poezia nu se refera la o fata ( asta e clar, in cazul in care nu ti-ai dat seama ) :P

  5. fashionbride a zis,

    ianuarie 18, 2008 at 2:01 pm

    asta aduce a rilke… :D ceea ce nu’i neaparat de bine :P nu te umfla in pene

  6. aimoe a zis,

    ianuarie 18, 2008 at 5:07 pm

    hai bine… nu ma umflu! dar recunoaste si tu cand iti place un lucru :P

Posteaza un comentariu