se regasesc in lacrimi si gropi de fericire
momentele traite pe doi obraji ca vinul
fierbinte-i e privirea cand cercul din amiaza
pe deget si l-a pus
aluneca prea tandru logodna s-o inghete
si sa-si insele firea cu pasi nemarginiti
cu pasi ce dau sa fuga iubirea sa-si ascunda
de curiosii ochi ai celor ce petrec
el stie ce-i in urma caci fericit adoarme
in amintirea sa momentul ce-a trait
acum presara vocea cu spini fara catare
si ce va fi va fi un viitor angelic
a smuls doar flori prea crude in gerul de tarziu
si-l doare ignoranta cand soarele tot cade
priveste doar un ceas cum steaua lui dispare
si cum norocul lui l-ajunge spre sfarsit
Logodna spre sfarsit
ianuarie 10, 2008 la 12:52 am (Poezii)
Tags: angelic, ceas, fericire, flori, ger, gropi, lacrimi, ochi, soare