Pe dupa colt

stii sa pictezi amurgul sau mugurii de ceara?
sau sa te joci cu luna cand ingerii colinda?
sa canti in fluier pasari, sa joci sotron pe soare,
sa te trimiti spre mine, s-aluneci pe lumina?
nu stii sa levitezi, nici sa te faci prea dulce?
nici sa fumezi prin spate, ascunsa dupa cant?
n-o sa ajungi sa stai intinsa, peste roua,
nici daca intre stele castel de gheata ai?
tu ai sau nu raspuns, cand cheile’s la mine?
eu am sau nu marunt, caci sincer nu mai stiu?!
as vrea un ceai acum, dar nu-mi gasesc prospectul…
tu verdele l-ai pus cumva pe dupa colt?

special for u… ralu

In uitare…

gust primul tau cuvant ce-mi fuge printre buze
si te privesc cum fara griji ajungi iar sa zambesti.
privirile mele’s scantei… si cuget, nu acuze,
iar cerul, verde-n ochii mei, mereu ai sa-l gasesti.

in cautarea ta sunt totul, iubire si speranta,
in jocul meu tu te alinti si nu ma lasi sa simt,
caldura ce din ochi ai vrea sa-ti curme ignoranta,
probabil ai ajuns sa crezi ca nu am cum sa mint.

ai vrut un ultim stins de buze, o ultima scapare,
eu imi doream sa nu ma-ncumet, dorinta sa-ti respect,
tu stii ca el e-n urm-acum, departe, in uitare
si eu sunt cel ce zambete-ti aduce pe nedrept.

For Kincso :*

Lacrimi minerale

calc cioburile vorbelor ce-mi leaga amintirea,
un rasarit de inceput arunca raze cenusii,
plang numai lacrimi minerale cand ma gasesc cu firea
si ma intreb: -De ce nu vii ?… caci pasi-ti sunt pustii !

tu esti departe, eu… sunt eu ! ma pierd printre petale,
intinderile sunt tot albe si nu te regasesc.
in umbra soarelui, tot lacrimi… pacat, sunt ale tale!
si minerale stau sa curga, ti s-ar parea firesc.

e ultim ceas… imi curm speranta, o-nvat sa nu iubeasca.
strig fals spre cer ca poate-asa ecoul o sa minta!
ascund placut un sentiment, iar glasu-o sa-mi orbeasca,
tot mineralele siraguri, de lacrimi, ma alinta.

Ultima strigare… ia-ma

ca un fir de gheata lama imi stopeaza lacrimarea,
raul camerei se pierde printre sutele de trepte.
rosul negurei adie, picurii imi seaca marea,
niciun cuget nu raspunde strigatelor prea inerte.

simt cum focul rosu-ngheatza in albastrul ce m-atinge,
albul cupei di-mprejuru-mi cade prada suferintei,
nestematele oglinzii se opresc etern, caci ninge.
un curaj din nebunie…plec din mediul fiintei!