destinul meu nu se inchina
desi tu-n ingeri in nevoie crezi.
chiar de-ai varsa pe spinul meu,
la capat muntii,
am sa privesc zambind in umbra
si-am sa orbesc.
am sa alunec printre creste
ca-n vale sa ma urc.
si uit ca-n podul tau m-astepti
cu pisiceasca zestre.
pierduta-n… ganduri regasita
ai sa ma-ngheti plouand,
iar eu, acidul foc de gheata
te voi topi tacut.
am sa dezbin, ca sa ma-nfrupt,
ai tai… soldatii!
si-am sa posed, in noapte lacrimi,
imperiul arzand.
rasarit a zis,
ianuarie 4, 2008 la 12:03 pm
cine esti tu aimoe??? ma bucur ca ai lasat messengerianismul la locul lui. ma bucur si ca scrii…
aimoe a zis,
ianuarie 4, 2008 la 12:07 pm
un pusti de circa 22 anisori, realist si preocupat de muze… restul vine de la sine
rasarit a zis,
ianuarie 4, 2008 la 12:35 pm
si de ce aimoe??? muzele ma deprima, sunt false!
aimoe a zis,
ianuarie 4, 2008 la 12:43 pm
nick-ul a fost o inspiratie de moment. s-a format singurel, ca un alt eu al meu. in schimb muzele ma inspira. ele sunt gandurile mele, pasii mei de zi cu zi, persoanele de care ma impiedic mai mereu… si lista poate continua.
pentru mine nu sunt muze doar fetele pierdute, fetele care m-au placut sau pe care le-am placut si nu mai sunt. totul e o muza! asa cum tot ce vedem este exprimat in culori. depinde cum receptorul din noi primeste informatia si o prelucreaza. pana la urma tot ce ne inconjoara sunt imagini bine tiparite in subconstient.
rasarit a zis,
ianuarie 4, 2008 la 3:44 pm
e evident ca muzele nu ar fi doar femei. femeia in sine poate fi mai mult decat o muza. nu vreau sa dau exemple de asa ceva pentru ca lista ar fi enorm de lunga. sa fie nickul tau un alter-ego? sa fie mai mult decat atat? mi se pare foarte senzual.
si ca tot vorbeai de culori , ti s-a intamplat vreodata sa percepi imagini in alb-negru carora sa le dai inteles? ma rog… ceva asemanator , probabil nu ma exprim bine in momentul de fata..
aimoe a zis,
ianuarie 5, 2008 la 12:03 am
nu mi s-a intamplat niciodata acest lucru… sau poate nu mi-am dat seama :”>
rasarit a zis,
ianuarie 5, 2008 la 12:27 am
te cred. la cat de incalcit m-am exprimat nici macar nu ai putut intelege. trec peste. scrii frumos. nu-ti cunosc numele dar imi place. spre mine – cel mai mult. sper ca ai observat ca te-am pus in blogroll din moment ce mi-ai zis ca nu te superi. n-as fi vrut sa deranjez , unii sunt mai aroganti si… intelegi!
aimoe a zis,
ianuarie 5, 2008 la 12:44 am
da! stiu cum sunt unii. in comaparatie cu ei, eu scriu doar pentru mine si poate pentru prieteni uneori. numele meu e catalin ( asta ca sa te mai scap de o enigma ) si iti multumesc frumos pentru cuvinte.
rasarit a zis,
ianuarie 5, 2008 la 12:51 am
incantat catalin. eu sunt razvan. ti-am simtit prezenta pe la mine si ma bucur. suntem de-o varsta. apropo de enigme – dupa versurile tale as spune ca esti o enigma in sine…
aimoe a zis,
ianuarie 5, 2008 la 1:02 am
incantat si eu razvan.
da. se poate spune si asa. uneori sunt o necunoscuta si pentru mine.
Maia a zis,
ianuarie 6, 2008 la 3:59 am
divide et impera…de-ar sti toti unde ai pomenit prima oara acest nume si la ce te refereai, s-ar duce toata enigma ta…ramane insa shhh!
aimoe a zis,
ianuarie 6, 2008 la 11:08 am
se prea poate… sau macar ar fi inteleasa mai bine. totusi vezi ca faci reclama gratis la scurt metraje “schhh”
)
maia1986 a zis,
ianuarie 6, 2008 la 11:23 am
dar nu am scris schhh, deci nu se ia in considerare
vad ca tie iti plac formele de relief, dar nu toate 
) sper insa ca muntii au fost usor de escaladat si ca vaile nu te-au luat prin surprindere 
aimoe a zis,
ianuarie 6, 2008 la 11:31 am
muntii da, au fost usor de escaladat, insa vaile m-au inghitit in umezirea lor. alunecam cu si fara vointa mea. cred ca a fost ceva diabolic la mijloc !
maia1986 a zis,
ianuarie 6, 2008 la 11:35 am
e bine insa sa stiu ca nu a fost teritoriu virgin si ca ai luat-o pe drumuri umblate…nu ar fi vrut nimeni sa te ratacesti sau sa te accidentezi
nu ai avut febra musculara, nu?
aimoe a zis,
ianuarie 6, 2008 la 11:38 am
chiar nu am avut, caci potecile ce le-am umblat nu mi-au dat atat de mult de furca. pot spune ca a fost ca o dulce promenada intr-o dimineata de vara!
maia1986 a zis,
ianuarie 6, 2008 la 11:42 am
daca a fost atat de dulce, imi pare foarte rau ca nu m-ai luat si pe mine in aceasta escapada…chiar mi-este dor de vara si de astfel de plimbari
)
maybe next time
aimoe a zis,
ianuarie 6, 2008 la 11:45 am
poate… data viitoare sper sa fie mai bine =))
maia1986 a zis,
ianuarie 6, 2008 la 11:51 am
sincer, in ciuda acestei sarade, acestor pseudo-cuvinte…ii dau poeziei tale un 9…pentru ganduri si fapte si pentru o ultima prestatie la unison…a fost mai dulce ca promenada ta intr-o dimineata de vara
maia1986 a zis,
ianuarie 9, 2008 la 7:57 pm
imi pare rau ca nu m-am prins cum sta faza cu muntii…nu ii stiam drept munti!dar tot n-am inteles ce semnifica acel “imperiu arzand”
)
aimoe a zis,
ianuarie 9, 2008 la 11:25 pm
pacat! nici nu am de gand sa imi intrepretez singur vorbele
)… iti las tema de gandire! chiar nu cred ca e asa greu :-”