Te…

te vreau pe drumul meu alaturi,
magnolia din jur ma uita,
parfumul fin, in plin picaj, ma prea incanta,
iar zborul meu, firav si tandru, tre sa-l induri.

teluric sentiment ma-ncearca,
vreau sa m-atinga neatinsul,
cand te rotesti, iti deslusesc intreg cuprinsul
si lacrimi blande, dintre nori, ne cearta parca.

te caut prins de multe ceasuri
sa ne topim intr-un sarut,
covorul firelor s-alinta… de mult te-a vrut!
si nemurirea s-o traim, lipsiti de vorbe si masuri.

2 Comentarii

  1. Maia a zis,

    ianuarie 6, 2008 at 6:06 am

    presupun ca si asta este una din cele vechi, din perioda renasterii tale…sunt frumoase magnoliile, poate prea frumoase pentru lumea de care ne inconjuram

  2. aimoe a zis,

    ianuarie 6, 2008 at 11:10 am

    da, asa este. este una din cele de anul trecut, din anul in care am renascut :>

Posteaza un comentariu