BEcul

e becul meu de ce ma arde ?!
se intreba ea-n colt de ceas.
sunt multe ganduri care cad
si prea multi fluturi incolori
si totusi tu, tu cine esti
de ma gasesti cu usurinta ?!
am sa alerg sa stii…
alerg !
si tu, da tu
n-o sa cobori !
e tot ce-am ars,
acum s-a stins.
si maine,
maine cand ma voi trezi
pe buza-mi umeda sa stai,
intinsa pe covor pe roua.
sa fii secretul meu teluric,
o raza de-ntuneric poate
in glas pierduta-n asfintit,
sa te-nrosesti intr-o spirala
si vidul tau sa fie mut.

1 comentariu

  1. rasarit a zis,

    ianuarie 3, 2008 la 7:02 pm

    mhm.


Posteaza un comentariu