decembrie 31, 2007 la 1:46 pm (Cotidian efemer)
Tags: absolut, armata, cuvinte, ideal, peren
este unul din viciile mele sa colectionez lucruri marunte, dar unice in felul lor. colectionez cuvinte mici si micute, puse cap la cap, care stiu ca la un moment dat vor creste mai mari decat efemerul cotidian. vor ajunge sa fie puterea gurilor ce le detin si probabil insolventa gandurilor exprimate fara pic de regret. se vor intrupa intr-un tot unitar si vor spulbera tot in cale. se vor asterne pe multe foi nemarginite si vor tatua un mesaj bine definit in mintile receptorilor.
se vor identifica usor, usor cu persoana mea. cu acel copil care se infrupta din ele cu o pofta nestapanita si care ajunsese sa le culeaga pe fiecare in parte ca pe un nepretuit diamant. invata cu fiecare pas o noua strategie pentru asediul final pe care il pregatea cu prisosinta. cauta in tot ce il inconjura un nou drum accidentat care sa il pregateasca si mai intens. exercitiile erau grele, insa reusitele ii aduceau mereu zambetul pe buze.
acel copil s-a maturizat acum. s-a imbracat in uniforma de gala si e gata sa loveasca tot ce i-ar putea sta in cale. asediul e deja pornit, insa artileria sa se intareste pe zi ce trece. sigur nu va ajunge sa detina niciodata armata perfecta, dar cu siguranta va incerca intotdeauna sa obtina acest lucru. acest vis suprem care il plaseaza pe el mai sus de orice obstacol pe care l-ar putea intalni. si cand va ajunge sa simta ca nimic nu-i ma poate sta in cale se va simti realizat. dar nu si implinit !
implinit va fi cand sutele sale de asedii, ce lovesc fara incetare blancul foii, vor capata cea din urma scanteie… scanteia perenitatii.
Scrieti un comentariu
decembrie 31, 2007 la 1:57 am (Poezii)
Tags: becul, poezie, spirala
e becul meu de ce ma arde ?!
se intreba ea-n colt de ceas.
sunt multe ganduri care cad
si prea multi fluturi incolori
si totusi tu, tu cine esti
de ma gasesti cu usurinta ?!
am sa alerg sa stii…
alerg !
si tu, da tu
n-o sa cobori !
e tot ce-am ars,
acum s-a stins.
si maine,
maine cand ma voi trezi
pe buza-mi umeda sa stai,
intinsa pe covor pe roua.
sa fii secretul meu teluric,
o raza de-ntuneric poate
in glas pierduta-n asfintit,
sa te-nrosesti intr-o spirala
si vidul tau sa fie mut.
1 comentariu
decembrie 30, 2007 la 5:36 pm (Poezii)
Tags: capat, dedublare, inceput, muza blonda, pod, poezie
am intalnit umbra perfecta,
perfecta parca pentru toti
si ochii ei ma tot reflecta,
reflecta legaturi si porti.
m-a ajutat sa-mi gust esenta,
esenta vietii ce-o detin
si n-am negat nicicand prezenta,
prezenta ei… dulce venin.
amici, saruturi… doar un nod,
un nod pentru iubiti in fum
si stralucea la cap’ de pod,
capat de pod pierdut de drum .
3 Comentarii
decembrie 30, 2007 la 1:27 am (Poezii)
Tags: poezie
un firav si dulce tremur imi atinge nemurirea,
caci in fata am poteca presarata cu minciuni,
sunetul suav si sobru ma doboara, cu privirea,
o copila ma fixeaza si imi spune rugaciuni.
zambetu de gheatza, totusi, se ridica in pustiuri,
inima mi-e arsa parca si se regaseste-n fum,
zecile de brate-ntinse, clipocitul unor guri,
au ajuns sa-mi fie calea ce ma rataceste-acum.
inima ti-o dau in picuri, gandurile le transpun,
printre mii de vorbe sterse regasite-n curcubee,
am fost mort caci tu esti vie, acum sunt…nu pot sa spun!
te-am iubit dar tu esti scrum…o frumoasa epopee!
Scrieti un comentariu
decembrie 30, 2007 la 1:08 am (Cotidian efemer)
Tags: agitatie, ceata, hypermarket, plictis, sfarsit de an
de cateva zile plictisul mi-a acaparat fiecare miscare. fiecare loc pe care l-as putea ocupa si mai presus de toate dorinta de a strabate fericit strazile.
agitatia a inceput din nou. oamenii alearga care mai de care mai dezordonat, mai lipsiti de coerenta in miscari si din ce in ce mai plini de carucioare si cosuri. minimarket, market, supermarket, hypermarket, magazine si magazinase… toate sunt pline ochi de nu poti arunca niciun ac in aceasta mare de suflete. pana si ceata de afara e in aceeasi nota cu aceasta agitatia, deasa si apasatoare.
sunt mai mult decat saturat de aceasta nervozitate mocnita si de toate privire mult prea agitate. m-am saturat de tot ce ma inconjoara, de sarbatori, de rafturi din ce in ce mai goale si de toate lucrurile inutile ce sunt cumparate fara rost. parca se asteapta sfarsitul lumii si totul trebuie folosit fara ocolis. tot ce imi ramane este sa imi gasesc un colt al meu, un mic loc pierdut de lume, in care pot privi linistit cerul. acel colt de cer peste care nu a cazut ceata si peste care imi va cadea privirea ca sa il umple din nou de fericire.
abia astept noul an, sesiunea pentru care nu am invatat nimic, zilele de munca… si probabil inca o zi in care voi mai adauga un an ! pana atunci o sa raman cu bine…
3 Comentarii
decembrie 25, 2007 la 11:56 pm (Cotidian efemer)
Tags: amintiri, craciun, familie, liniste
aseara fulgii se asterneau necontenit in negura noptii. copacii isi imbracau conturul in haine noi si albe, iar eu alunecam din ce in ce mai dulce spre un vis linistitor. intamplator totul s-a pierdut intr-o mare de negru, caci visul nu a reusit sa apara, iar linistea mea a fost stearsa pana spre dimineata.
cand am deschis ochii, eram cufundat intr-o mare de arome. care mai de care mai indraznete si care imi purtau pasii adormiti catre bucataria aburinda. masa imi desfasura un adevarat festin culinar, in timp ce farfuriile, frumos asezate, ma pofteau sa il incerc. totul in jur era imbracat in haine de sarbatoare.
reusisem sa ma mai dezmeticesc putin. mama ma astepta, ca intotdeauna, gata pregatita sa imi puna in fata totul, dupa bunu-mi plac. restul persoanelor din familie mi s-au alaturat deasemenea. totul era perfect… ca si masa de pranz dintr-o zi de craciun. bucuria ochilor nostri se intrupa intr-un sirag de aduceri aminte, de povestiri si rememorari.
frumoase erau zilele copilariei. nebune se gaseau situatiile in care ne incurcam mai mereu si mare era uimirea parintilor nostri si in ziua de astazi. niciodata nu au inteles cum de un copil atat de linistit, de cerebral si totodata atat de plin de curiozitate, putea sa le insele convingerea cu fiecare intamplare in care se incurca si pe care reusea sa o deznoade. au ajuns la concluzia ca eram unic. unic in felul meu si ca niciodata nu mi-a placut spiritul de turma.
degustarea noastra s-a terminat sub semnul momentelor placute traite odata si regasite inca odata in sanul familiei. pana la urma ea e cea mai importanta parte din viata noastra cotidiana. familia va fi mereu locul in care vei gasi caldura si bucurie cand tot in jurul tau e rece! si mai presus de toate linistea de care avem atat de mare nevoie uneori.
sarbatori fericite mami!
craciun fericit tati!
un an nou plin de impliniri dulce fratior!
Scrieti un comentariu
decembrie 24, 2007 la 7:48 pm (Poezii)
Tags: dragoste, muza, poezie, romantic
nudul vorbelor marunte il priveam si-ncet roseam,
crudul sau contur, in unde, incercam sa il invat
peste strazi prea aramii cand pe frunze tot paseam
si imi renegam iar gandul culegand vata pe bat…
ploua cu atingeri fine din eternul astru mut,
eu ma vad iar dezgolit de esecuri si tristete
am uitat ca stiu de mic din cuvinte sa ma-nfrupt
fiindca tu, unica muza, reusesti sa-mi dai tandrete.
1 comentariu
decembrie 24, 2007 la 1:50 am (Poezii)
Tags: dedicatie, despre fete, visatoare
deslusind un fir de ceatza din eterna stralucire
imi dozez eternul tremur, caci nu stiu de unde vii
sutele de trepte rupte, obrajorii rozalii,
te-ntrupesc in unde drepte si creaz-a ta orbire.
capul limpede, in soapta, te tradeaza in simtire,
glasul dulce, in surdina se opreste-n ceas si tace
gandurile unor gesturi au trecut de mult in pace,
ritmul frunzelor de cad sunt doar lacrimi de iubire.
visul tau ma infioara, caci i-etern dintotdeauna
prisma gesturilor tale iti dozeaza existentza
din portocaliu si negru vrei sa-mi spui ca-ti tragi esentza,
raul meu din ploi de iarna curge limpede ca luna.
Scrieti un comentariu
decembrie 23, 2007 la 10:16 pm (Cotidian efemer)
Tags: amintiri, colind, copilarie, craciun
de ceva vreme din ce in ce mai multi copii singurei, sau in grupulete, au ajuns sa-mi mangaie usor soneria. trimit urari din cele mai colorate si care mai de care mai frumos rostite. ma poarta tot mai aproape de copilaria mea nu foarte indepartata.
clopotei si prajituri, cadouri sau pachetele, dulciuri si multe multe masti de mosi ca obrajorii mei in ajun de craciun. cam asa se prefateaza si craciunul asta. si totusi eu nu ezit sa nu imi aduc aminte de copilul din mine. acel copil cu obrajorii rosii foc sub caciulita care statea sa ii cada pe fata. care alerga de colo colo cat era ziulica de lunga. copilul care il ura pe mos craciun si care incerca mereu sa il demaste.
am fost copilul mereu plin de speranta in aceasta perioada a anului. ma bucuram nespus cand mergeam la colindat cu bunica si uram de sanatate pana imi inghetau piciorusele. nu simteam niciun moment oboseala sau frigul de afara. spirit indraznet, inventiv si cat se poate de jovial, asta eram eu in multe din acele momente. ma regaseam in tot ce ma inconjura. in cosulete cu fructe, covrigei sau cu nuci ale gazdelor ce ne primeau colindul, in cetele de copii care ne strangeam si colindam ulitele comunelor. pana si in fulgii de nea ce ne tineau pasul tot mai alert. eram doar eu, un pui de om intr-o mare de adulti care se vroia si el mare. si prin faptele sale, prin gandurile ce il faceau calator, era sigur ca totul este adevarat.
acum sunt mare. m-am vazut crescand de la an la an. m-am maturizat cu fiecare vorba in plus spusa, dar nu am uitat niciodata sa hranesc acel copil din mine. el va ramane mereu acolo si nu va muri niciodata. ma va colinda in fiecare an si va readuce bucuria inocentei mele de altadata…
primiti cu colindul ?…
1 comentariu
decembrie 21, 2007 la 1:28 am (Poezii)
Tags: dimineata, noapte, soare, somn
ea cade greu si apasat cand tu-o iubesti
culorile vrea sa-mi inchida… fara culori
si sora ei ma lasa dus… ma trec fiori,
in puf de asternut ma-nnec, iar tu privesti.
cad prada gandului nespus si-ncep usor,
ma departez desi n-am tras… mult prea tacut
cand ma intorc rad de placere… n-o sa stranut
caci soarele de peste noapte mi-a fost odor.
Scrieti un comentariu
