ieri am fost ce azi sigur nu voi putea fi. astazi e maine…stii, acel maine pe care il astepti cu nerabdare in clipele de plictis, in clipele in care ai da orice pt o urma, cat de mica, de culoare in viata ta…o culoare calda, plina de sunet si de dragoste…un curcubeu repaletat, fara urme de gri, negru, alb sau alte culori primare.
dar totusi albul – de multe ori mi-am pus intrebarea – sa fie oare ea acea culoare care defineste perfect viata pe care o vedem cu totii ?…cred ca se poate, nu de alta dar pe o imagine alba, in ansamblu, am putea adauga, fiecare in parte, fragmente de culori si oricat de mult am incerca tot va ramane un colt de alb, un punct poate si atunci esenta vietii nu isi va pierde culoarea…pana si destinatia sufletului, in groteasca sa incercare de a-si parasi gazda, tot alba pare a fi…
deci pana la urma cred ca albul s-a nascut pentru a fi colorat…dar cine l-a acoperit in totalitate ?
tinkerbell a zis,
aprilie 22, 2007 la 2:14 pm
m-am trezit azi…de fapt nu am vrut eu sa ma trezesc…mi-a intrat soarele in ochi….il simteam printre gene…si fara sa vreau…m-am trezit zambind…primul lucru care l-am facut azi a fost sa zambesc…dar m-am gandit mult…care o fi culoarea zambetului?! si apoi mi-am dat seama zambetul e cu siguranta galben..si are ochi oblici….
kally a zis,
aprilie 26, 2007 la 3:52 pm
te inteleg perfect la partea cu plictisul…pe urma ma pierzi pe traseu ca de obicei